Baronii sindicali, goniți de instanțe din Tabăra de Copii din Năvodari

Posted on by Albert Pătru

Din aceeasi categorie

Chiar dacă nu deţine niciun act de proprietate asupra Taberei de Copii din Năvodari, societatea de turism a sindicatelor, SIND România, continuă de 30 de ani să se poarte ca şi cum zecile de hectare de la malul Mării Negre îi aparţin. Strădaniile baronilor sindicali, care după 1989 au preluat ilegal acest patrimoniu, au primit o grea lovitură din partea Judecătoriei Babadag şi, ulterior, din partea Tribunalului Tulcea, care au constatat că aceştia nu pot face dovada că sunt proprietarii taberei.

 

Justiţia a ajuns la această concluzie în cadrul unui proces de evacuare intentat de SIND România firmei Octogon Studio SRL, care ocupa unele spaţii turistice în tabără. Firma în cauză, susţinea SIND România, nu deţinea niciun contract de închiriere cu ea, în calitate de proprietar şi pentru că a refuzat să încheie unul, a cerut evacuarea ei. Conform însă Sentinţei civile nr. 121/10.03.2020, Judecătoria Babadag a reţinut că „din extrasele de Carte funciară nr. 108709 şi 108764 obţinute în data de  04.09.2019 reiese că titularii asupra drepturilor de proprietate pretinse de reclamantă (SIND România – n.red.) sunt în realitate oraşul Năvodari şi SC Tabăra Năvodari SA, iar dreptul de folosinţă este deţinut de SC Tabăra Năvodari SA”. Mai mult, se arată în sentinţa judecătorească, „reclamanta pretinde constant existenţa în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra unui număr de 298 imobile (case de vacanţă) aferente Complexului Tabăra Năvodari, însă nu susţine această afirmaţie cu înscrisuri privind naşterea acestor drepturi în mod legal şi valabil şi nici cu dovezi ale intabulării acestor drepturi în registrele de carte funciară”.

 

Minciuna „continuatorul UGSR”, demontată de instanţă

 

Judecătorii au mai reţinut că la baza alegaţiilor reclamantei SIND România „stă afirmaţia conform căreia reclamanta ar fi continuatoarea Uniunii Generale a Sindicatelor din România  (UGSR) entitate despre care pretinde că ar fi dispărut”. Mai exact, arată instanţa în sentinţa sa, SIND România pretinde a fi deţinătoarea bunurilor UGSR, urmare a preluării acestor bunuri de la CNSLR-Frăţia, dar din înscrisurile identificate rezultă că CNSLR-Frăţia se revendică „continuatoarea”, în condiţiile în care SIND România SRL este doar o societate comercială înfiinţată de CNSLR-Frăţia împreună cu alte organizaţii sindicale. Mai mult, nici CNSLR-Frăţia nu deţine un titlu care să-i ateste dreptul de proprietate asupra patrimoniului UGSR şi, implicit, asupra taberei Năvodari. În consecinţă, instanţa a decis respingerea evacuării societăţii Octogon Studio SRL din spaţiile taberei.

 

Chiar dacă nu deţine niciun act de proprietate asupra Taberei de Copii din Năvodari, societatea de turism a sindicatelor, SIND România, continuă de 30 de ani să se poarte ca şi cum zecile

În realitate, UGSR nu şi-a încetat niciodată existenţa legală, activând în continuare sub denumirea Confederaţia Generală a Muncii – CGM, astfel cum reiese din modificările aduse actelor sale constitutive, consemnate prin Sentinţa civilă nr. 1450/2505.2016, dată în Dosarul  nr. 861/93/2016 de pe rolul Tribunalului Ilfov.

 

Obişnuiţi să dispună după bunul plac de averea turistică a fostului UGSR, şefii de la SIND România au contestat sentinţa Judecătoriei Babadag la Tribunalul Tulcea. Ghinion şi aici, instanţa menţinând prima sentinţă prin Decizia civilă nr. 502. În această decizie, a cărei motivare a fost redactată recent,  judecătorii Tribunalului Tulcea arată: „Astfel, față de faptul că drepturile pretins deținute de reclamantă (SIND România – n.red.) nu sunt consolidate prin înscriere în registrele de carte funciară, precum și față de faptul că lipsesc probe care să întoarcă situația de fapt existentă şi care să ateste existența drepturilor pretins dobândite în patrimoniul reclamantei, această persoană nu poate fi echivalată cu titularul dreptului afirmat, în accepțiunea legii”.

 

 

Judecătorii au constatat că SIND România nici măcar nu plăteşte taxe şi impozite pe imobilele asupra cărora pretinde că este proprietar, ele fiind achitate de S.C. Tabăra Năvodari S.A.

 

Cum a apărut SC Tabăra Năvodari SA

 

Pentru că SIND România nu plătea taxele şi impozitele aferente taberei, iar aceasta începuse să se şi degradeze, Primăria Năvodari a decis, la un moment dat, să înfiinţeze această societate care să preia terenul taberei şi să o administreze, mai ales că cei de la SIND nu erau nici proprietarii taberei. Ulterior, instanţa a decis că proprietarul de drept al taberei este CGM-UGSR, continuatorul de drept al UGSR.

 

Audiaţi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în legătură cu preluarea patrimoniului UGSR, actuali şi foşti lideri ai marilor confederaţii sindicale au venit cu explicaţii care mai de care mai puerile pentru a-şi justifica faptele de la începutul anilor ’90. În urma audierii persoanelor amintite, procurorul a constatat existenţa faptelor penale de fals şi uz de fals în raport cu dosarul, dar a fost nevoit să dea soluţia de clasare, pentru că faptele s-au prescris (sesizarea procurorului vine la 28 de ani după comiterea faptelor). În schimb, el a sesizat judecătorul de cameră preliminară. Potrivit Ordonanţei din 13.07.2018, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 106/P/2018 s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanţa cu propunerea de desfiinţare parţială a statutului CNSLR-Fraţia, respectiv secţiunea unde se prevede că este succesorul universal, prin absorbţie, al UGSR.

 

 

De reţinut este şi faptul că într-o adresă transmisă la începutul lunii decembrie de Ministerul Muncii către CGM-UGSR, se certifică faptul că în momentul preluării patrimoniului UGSR de către confederația sindicală CNSLR, condusă de Ciorbea, aceasta nu era înscrisă în Registrul Persoanelor Juridice, ceea ce înseamnă că preluarea s-a făcut pe „persoană fizică”.

 

Doi ani, dosarul în care liderii sindicali erau inculpați a fost plimbat între instanţele din Bucureşti şi Constanţa, deoarece judecătorii îşi declinau reciproc competenţa şi refuzau să judece cazul. În final, Înalta Curte a decis că Judecătoria Sectorului 1 al Capitalei trebuie să judece dosarul, dar din luna mai a anului trecut se aşteaptă redactarea motivării deciziei pentru ca dosarul să plece la Judecătoria Sectorului 1.

 

Victor Ciorbea – „Pe data de 25.12.1989 am ascultat un comunicat de presă prin care la TVR se anunţa că UGSR, ca structură sindicală, s-a dizolvat”. Deşi recunoaşte că nu exista nicio prevedere legală care să-i permită preluarea averii UGSR, în afara articolului 26 din Statutul CNSLR, confederaţie sindicală pe care o conducea, Victor Ciorbea susţine în declaraţia sa dată în faţa procurorului că pentru el UGSR încetase să existe. Pur şi simplu, iar credinţa sa a fost mai presus de lege, deşi avea studii de drept.

 

Bogdan Hossu – preşedintele Cartel ALFA – a venit cu o altă explicaţie în declaraţia dată în faţa procurorului. Pentru el, rezoluţia dată după Revoluţie de premierul Petre Roman, în care acesta scria „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după congresul sindicatelor (care nu a mai avut loc niciodată – n.red.)”, nu a avut nicio valoare, considerând-o nulă, pe motiv că aceasta nu era un act normativ. Aşa că şi-a băgat adânc mâinile în averea UGSR.

 

Miron Mitrea – „(…) fac precizarea că eu sunt inginer şi nu cunosc amănunte juridice, astfel că am fost convins că semnez în deplină legalitate”, a declarat  acesta în faţa procurorului. El îl indică pe Victor Ciorbea ca iniţiatorul acestui demers. „Singurul jurist dintre semnatari era Victor Ciorbea, care mi-a prezentat o rezoluţie administrativă a prim-ministrului din acea vreme, respectiv Petre Roman, şi în baza căreia am crezut, fiind chiar convins, că nu încalc legea”, a mai spus acesta.

 

Dumitru Costin – preşedintele BNS – a adoptat altă tactică în faţa procurorului, faţă de colegii săi. Nu ştie cum s-a preluat patrimoniul, nu ştie cum s-a împărţit. „Eu nu am participat în niciun mod la întocmirea documentului proces-verbal din 04.07.1990 şi nici a documentului «Tranzacţie Generală» din data de 07.11.1991”; „Nu cunosc despre modul în care s-a produs preluarea-primirea, respectiv «Tranzacţia Generală» dintre noile structuri sindicale de după Revoluţie, în referire la patrimoniul UGSR”. Chiar dacă se prezintă curat ca lacrima, nu i s-a părut nimic suspect când BNS a primit acţiuni la firma de turism SIND România.

 

Iacob Baciu – În faţa procurorului, şi preşedintele CSDR pare picat din Lună când vine vorba despre preluarea averii UGSR, deşi a fost unul din marii beneficiari ai afacerii. Ştie doar că acest lucru s-a făcut în baza absorbţiei CNSLR, conduse de Victor Ciorbea, iar despre alte documente care să valideze preluarea nu ştie să fi existat. În ceea ce priveşte semnarea în fals a documentelor care au stat la baza împărţirii patrimoniului, Iacob Baciu are vagi bănuieli că acest lucru este adevărat, dar a precizat că a citit despre acest lucru în rezoluţiile DNA.

 

Adrian Cornel Boajă – Pentru actualul director general al SIND România, totul a fost legal. Trebuie precizat de la început că Adrian Cornel Boajă este nepotul lui Minică Boajă, unul dintre cei care au participat la împărţirea averii UGSR. Minică Boajă, în calitatea sa de director general, şi-a angajat nepotul pe postul de jurist, iar ulterior i-a predat şi conducerea societăţii de turism.

„Consider că CNSLR este succesorul universal prin absorbţie al UGSR şi că în această calitate, conform art. 26 din statut, odată cu recunoaşterea personalităţii juridice de către instanţă a putut prelua în integralitate patrimoniul acesteia”, a declarat Boajă în faţa procurorului.

 

 

Miza: o avere de miliarde de euro

În 1990, înainte de marele jaf, averea UGSR, strânsă începând cu anul 1906, era compusă din:

– 4,7 miliarde de lei (peste 300 de milioane de dolari) şi 2,8 milioane de dolari – în conturi;
– 25.000 de locuri de cazare, în 17 staţiuni;
– 21.000 de imobile;
– 55 de case de cultură;
– 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă şi tratament;
– peste 400 de apartamente şi garaje;
– sute de baze sportive;
– un vapor.

După 30 de ani de când emanaţii sindicali au pus mâna pe acest patrimoniu, o mare parte din el a fost distrus sau înstrăinat, la fel de ilegal cum a fost şi preluat.

 

 

 

 

 

Please follow and like us:

COMMENTS

Leave a Comment